Am pierdut o parte din mine!

Duminica a fost prima tranzactie majora pe care am reusit sa o fac vreodata, tranzactie ce avea sa-si lase amprenta din ce  in ce mai mult asupra mea. Pe cat de incantat eram initial de ideea ca voi vinde tractorul, pe atat de „melancolic” am devenit atunci cand am vazut clientii la mine in ocol. Dupa indelungi discutii a venit si momentul in care trebuia facuta proba tractorului, moment in care mai ca imi veneau lacrimile doar gandindu-ma ca il voi pierde. Ce-i drept m-am bucurat extrem de mult in clipa in care am auzit din gura clientului ca nu a mai condus un tractor care sa mearga asa bine de mult timp. Bucuria avea sa dispara cateva minute mai tarziu, in momentul in care mai hotarat ca niciodata a spus ca il va cumpara. Ma gandeam ce si cum sa fac sa il impiedic sa il mai cumpere pentru ca nu vroiam sa imi „impart” copilaria cu altcineva, la urma urmei acel tractor facand parte din copilaria mea fiind primul lucru pe care am invatat sa il conduc, petrecandu-mi vara prestand diferite munci agricole.

Intr-un final m-am dezmeticit si mi-am dat seama ca e mai bine sa il vand pentru ca deja a imbatranit, avand 12ani de munca intensa si vor urma sa se strice din ce in ce mai multe piese de pe el de acum incolo.

Momentul culminant a fost atunci cand a trebuit sa il duc „pe ultimu’ drum” catre camioneta ce urma sa il transporte in Gorj, la casa viitorului posesor al copilariei mele. Sentimentul a fost atat de intens si nu l-am mai simtit de cand a murit bunica-mea.

Odata cu tractorul am vandut si:
-mecanica invatata pe el
-cateva zeci de injuraturi si sfinti (unii inventati chiar de mine)
-cateva lectii zdravane de condus
-500 de ore din viata mea

Dar ce este mai important si ma face sa trec mai usor peste asta e gandul ca urmeaza sa imi cumpar un tractor strain, puternic si mai bun decat clasicul Universal 650-M pe care l-am vandut. Cu toate astea ma simt ca si cum as fi pierdut o parte importanta din mine.

Read Full Post »

Impozitarea agriculturii

Un subiect sensibil despre care nu am vrut sa scriu multa vreme insa acum ma simt mai nevoit ca niciodata.

Am aflat ca in legumicultura hectarul de legume va fi impozitat cu 40 de milioane, o suma exorbitanta as zice eu.

De ce? Foarte simplu. Taranii, la infiintarea culturilor de legume isi fac un calcul privind suprafata, plantele, cheltuielile, productia si pretul. Pe cat de perfecta pare la inceput suma rezultata pe atat de proasta iese atunci cand tragem linie. Sunt insa oameni care dupa o perioada mai lunga de lucrat pamantul, fiind caini batrani, impart acea suma la doi sau chiar la patru, aceea fiind suma reala pe care o face un taran, nu cea initiala. Toate acestea intr-un an bun plus putin noroc ca, cererea produsului respectiv sa fie mai mare decat oferta si taranul este mai mult decat multumit. In caz contrar sunt toate sansele sa isi dea seama ca a lucrat un an intreg doar din „placere” .

Cam asta este concluzia insa degeaba scriu un articol de critica daca nu vin si cu niste rezolvari care cred eu ca ar da roade. Si ma gandesc aici la un sistem de cartele. Fiecarui agricultor care intra in piata sa i se faca un calcul de catre unul sau mai multi agenti APIA privind numarul de kilograme de legume/fructe pe care urmeaza sa le vanda si care sa fie introduse pe cardul respectiv iar la final de campanie agricola fiecare sa plateasca dupa tonajul pe care il are pe cartela o anumita suma de bani. Si aici fiecare produs sa fie impozitat diferit… de exemplu rosia 10 lei/tona, cartoful 3 lei/tona s.a. din motiv ca tonajul la fiecare produs e diferit per hectar.

Read Full Post »

Hai sa marim taxele

Despre ce e vorba? Introducerea unui impozit forfetar pentru persoanele fizice care lucreaza o suprafata mai mare de 2ha.

Buuun , sa va spun acum parerea mea vizavi de acest subiect. In primul rand nu sunt de acord per total cu aceasta decizie.De ce? Simplu. Eu cotizez cu 1-2 milione impozitul forfetar iar ei cu banii astia se freaca la coaie si apoi ii baga in buzunar.

Prima data ar trebui controlati „gangsterii” care scot cereale din tara iar apoi le importa primind astfel TVA-ul inapoi, proces care se repeta pana cerealele incep sa se strice si le vand de-a binelea.Cunosc persoane care au aceasta „linie de productie” de cel putin cinci ani, fara sa aibe probleme seriose niciodata.

Da, cu astia sa inceapa , nu cu amaratii de tarani care intr-un an ies pe profit si in altul pe pierdere. Au nevoie de suport din partea statului pentru a putea concura cu alti fermieri din alte tari.

Apropo…Stiati ca in Germania subventia din partea Uniunii Europene este de 10 ori mai mare decat in Romania ?, Noi avem printre cele mai mici subventii din UE, daca nu cea mai mica.

Nu e neaparat ca noi sa fim ajutati, dar daca nu ne pot ajuta, de ce trebuie sa ne puna bete in roate?

Read Full Post »

Agricultura si vanatorii!

V-am povestit acum ceva timp de niste vaci care au murit otravite pe propritatea unui fermier, care saturat de daunele provocate a otravit terenul.

Ei bine,astazi vreau sa va expun o alta problema,una concreta de aceasta data.Anul trecut in Judetul Arad, mai exact in Olari,Simand,Curtici si Iratos au murit aproximativ 300de caprioare.Caprioare despre care se zvonea la vremea aceea ca au murit otravite indirect de un mare om de afaceri din Arad care nu a facut altceva decat sa puna otrava pentru soareci in speranta ca acestia nu vor mai manca graul.De aici si pana la confuzia creata a fost doar un pas.Se vorbea cum ca acele caprioare ar fi murit in urma consumului acelei otravi.Lucru complet fals dupa pararea mea, acea otrava fiind mult prea slaba pentru a omori un animal de talia unei caprioare.Vreau sa va spun ca pana si cainele meu,un labrador masiv,a mancat acel tip de otrava(din greseala)si nu a avut nici un fel de simptom advers.

Asa cum era si de asteptat,proprietarul fondului de vanatoare a inceput sa dea vina pe unul si pe altul, cerand despagubiri de sute de mii de euro, lucru nu tocmai moral avand in vedere ca acele animale nu aveau ce cauta pe acel teren(stricand inevitabil si cultura).Sa fim seriosi, cui i-ar conveni ca niste animale sa patrunda pe terenul sau, sa distruga cultura si la urma tot el sa fie vinovat pentru ca nu a avut grija de ele si sa fie tras la raspundere pentru eventualele pagube? Daca tu,proprietar de animale nu ai grija de ele,ramai fara ele.Simplu.Nici nu va puteti imagina in ce hal poate o turma de 30 caprioare aflate intr-un lan de grau sa reduca productia…

Si cum toate astea nu ar fi de ajuns,vanatorii nu se opresc aici cu nesimtirea lor grosolana mergand cu masina pe terenul verde de grau fara a le pasa de investitia pe care a facut-o acel om in acel teren.Isi fac pur si simplu drum prin parcelele oamenilor doar pentru a impusca un fazan sau mai stiu eu ce.

M-am gandit foarte mult la aceasta problema si am ajuns la concluzia ca daca nu ii las sa moara,ei nu ma lasa sa traiesc asadar daca ii prind vreodata ca au pus piciorul pe proprietatea mea,ma voi razbuna cat pot eu de tare, fara sa imi pese.

Read Full Post »

S-a intalnit hotu cu prostu?

Dupa cum va spuneam imi place foarte mult agricultura si din nevoia de a o face din ce in ce mai „profesional” trebuie sa ma aflu intr-o continua modernizare.Si cum poti mai bine decat intrand pe internet si cautand ? Asa am ajuns sa intru zilnic pe diferite site-uri de vanzare utilaje agricole .

Saptamana aceasta am gasit un tractor care s-a vazut de la o posta ca este ori teapa ori stricat.Din curiozitate i-am trimis un mail proprietarului pentru a afla mai multe detalii.Dupa cateva ore am primit si  raspunsul:  tractorul este in stare de funtionare.Gata, mi-am zis… asta e al meu.Inevitabilul s-a produs insa atunci cand l-am intrebat daca pot sa merg urmatoarea zi pentru a-l vedea.Raspunsul de aceasta data a fost conform primelor asteptari: „tractorul este in Scotia” si „nu are banii pentru a-l trimite in Romania”. De aceea il vinde si m-a rugat sa ii dau jumatate din pretul tractorului iar daca cand ajunge sa ii dau si cealalta jumatate.I-am spus ca nu este problema,fratele meu este student in Scotia si saptamana aceeasta poate sa ii faca o „vizita” pentru a vedea „atelajul”.Evident reticent la aceasta idee s-a eschivat si raspunsul a fost „sunt in noua zeelanda pentru urmatoarele 3 luni…”

Acum ma intreb: Chiar exista asemenea persoane naive care sa dea banii doar pe niste promisiuni? Oare chiar se va intalni vreodata hotul cu prostul? Vreau sa cred ca nu.

Read Full Post »