Bancul de luni

Băsescu face o vizită de lucru de unul singur, la unul din podurile aflate de mult timp în construcție… Din neatenție, cade în apă, cât pe ce să se înece. Trei băieți aflați la pescuit îl scot din apă.
– Băieți, m-ați salvat, sunt președintele, o să vă îndeplinesc câte o dorință.
Primul băiat vrea să meargă la Disneyland. Al doilea vrea abonament pe tot sezonul la meciurile Stelei. Al treilea vrea un scaun cu rotile complet automatizat, cu CD player inclus.
– De ce vrei așa ceva? Doar nu ești un copil cu dizabilități.
– Deocamdată nu sunt, dar când o să afle tata că v-am salvat…

Read Full Post »

Copil Fiind(II)

Vreau sa continui seria de articole din categoria „Copil Fiind”.Asadar, astazi va voi povesti cum am reusit sa ma las de singurul sport pe care l-am practicat vreodata cu placere.Defapt este chiar singurul sport pe care l-am facut la un nivel mai inalt decat „curtea blocului”.Si aici vorbesc de Tirul Sportiv.Am auzit de el cam de la varsta de 10-12 ani cand imi spunea o colega prietena ca merge la antrenamente la „Tir”.In mintea mea ma gandeam ca merge nu stiu unde si invata sa conduca tirul[repet 10-12 ani].In clasa a 6 sau a 7-a insa, nu mai tin minte exact,ne-a dus profu’ de sport sa tragem cu pusca.Primii 7 care trageau cel mai grupat puteau sa faca tir de performanta.Mnah norocu prostului ca am fost fix pe locul 7.Imediat ma intreaba colegii daca merg sa practic in continuare sportul.Eu nici nu ma mai gandeam sa nu merg.Ma vedeam deja soldat sau cine stie ce lucruri mai imi treceau prin cap.Eu???Eu? Care am vazut arma doar la televizor si pe tarabele tiganiilor cand erau evenimente de genul zilei unui oras?[da….nu am avut in copilarie parte de pistol cu bile.Primul pistol cu bile l-am cumparat de la ghereta din fata blocului pe la 9 ani, pe ascuns, sa nu il vada ai mei si al doilea dupa ce m-am calificat la tir pentru a ma „antrena”].

Bucurie mare asadar  in familie ca fac si eu un „sport” si nu mai stau acasa sa pierd vremea[cu exceptia lu’ maicamea care isi facea griji].Dupa o perioada de mers la tir ajung sa particip si la concursuri[la unul am reusit sa iau locul 3….Din 3 🙂 ].Intre timp am avansat si am primit pistol.Gata cu pusca,eu un pusti la 110 cm si 30 kg sa „rup” o pusca cat mine si sa o incarc nu era foarte usor.Pana intr-o zi de miercuri[parca] cand m-am dus la „antrenamentele” care constau in 20 de ridicari cu mana stanga/dreapta de pistol(pentru a nu mai tremura mana)si la sfarsit trageai cate 10 alice.Insa acel antrenament a fost un pic special.Cand sa trag cu prima alice a venit un „camarad” de antrenamente si mi-a intins mana sa am dam noroc.In acel moment in mana stanga aveam pistolul si inconstient fiind am dat noroc cu mana dreapta iar dintr-o data s-a declansat focul si alicea nu a  mai ajuns la tinta ci s-a dus mai jos,in tabla,de unde a ricosat si a trecut fix pe langa urechea „camaradului” meu.

In acel moment mi-am dat seama ca sporturile de ORICE natura nu sunt de mine si m-am lasat si de acel sport.

Read Full Post »

Unde gresesc parintii?

Nu exista copil,adolescent sau ce vreti voi care sa nu fi avut vreodata probleme sau conflicte cu parintii. Fie din cauza notelor,iesirilor dese in oras,anturajului sau altor motive specifice perioadei. De cele mai multe ori aceste conflicte se soldeaza fie cu pedepse fie cu simple mustrari.Ei bine, chiar daca deciziile lor sunt greu de inteles sau uneori sunt chiar gresite, trebuie sa recunoastem ca parintii sunt parinti si nu ne vor dori niciodata raul.

Greseala cea mai mare a parintilor din punctul meu de vedere este impinsul odraslelor de la spate atunci cand vine vorba de alegerea unui meserii/loc

de munca sau chiar impunerea mersului la o anumita scoala doar din pricina renumelui si a prestigiului.Asadar vreau sa ma axez in acest articol tocmai asupra acestui fapt(pe viitor probabil voi mai trata si alte aspecte).

Mi se pare total aiurea sa ti se impuna sa te faci doctor de exemplu, daca tu nu ai nicio tangenta cu aceasta meserie si nu te atrage deloc.Cat despre scoala..nu de putine ori s-a intamplat ca o persoana sa absolve o facultate(de cele mai multe ori la sfatul parintiilor) ca mai apoi sa isi dea seama ca nu ii place ceea ce face si sa abandoneze.Sau mai rau,sa termine asa zisa impusa facultate iar dupa aceea sa lucreze intr-un domeniu cu totul diferit. Si totul pentru ce? Pentru mandria parintilor care vor ca cineva sa continue „traditia” mai departe si sa le urmeze meseria?

Read Full Post »

Copil fiind…

Copil fiind imi placea sa fac ce le place sa faca la toti pustani de 10-16ani, adica sa ma joc pe calculator.Probabil m-as fi jucat si astazi daca nu intervenea ceva… un UPDATE la joc  facut in principiu sa faca jocul mai frumos,mai placut(pe langa faptul ca sa scoata compania inca o gramada de bani de pe gameri).Eu eram pasionat de World of Warcraft.Cam un an de zile sufeream,ma luptam,pierdeam nopti si multe alte lucruri doar pentru a-mi face caracterul mai puternic.La inceput am avut un caracter slab,de noobi incepatori.M-am chinuit cam 3 luni sa il fac cat de cat puternic dupa ce m-am imprietenit cu un alt copil tot asa de vreo 12-13 ani.Dupa multe ore virtuale petrecute impreuna pe server,el fiind mai siret, m-a luat cu zaharelul si mi-a spus ca daca ii dau contul meu o sa mearga cu caracterul meu in nu stiu ce loc secret si imi va face rost de niste armuri foarte faine.Eu fiind un pustan fara experienta vietii, auzind acestea i-am dat contul, a intrat si dupa o ora cand sa imi vad armura cea fermecata,magica,a disparut cu tot cu cont.Am inceput cu dumnezei,sfinti,morti si multe alte lucruri inventate pe loc.Cam o saptamana nu puteai vorbi cu mine insa mi-am spus ca nu las eu un joc atat de frumos pentru un fraier si am inceput si mai ambitios un caracter nou,forte noi,si multe altele.Fiind pe un server privat(faci level mai usor)si avand experienta am facut de la level 1-70 in doar 7 zile.Iara nopti pierdute, raiduri,sa vezi unele creaturi de mai multe ori decat pe parinti si multe altele.Si in 2-3 luni eram mai tare ca niciodata.Era cam mai-iunie cand mi-am spus in gand:”A venit vremea sa il prind pe marlan” Am inceput sa vorbesc cu aceea persoana care mi-a furat caracterul din nou spunandu-i ca o luam de la inceput, il iert si multe altele.De data asta aveam eu mai multa experienta(nu aveam niciunu defapt).Dupa un timp i-am spus ca ii donez 8$ pentru niste armuri(care erau cu putere infinita)ca sa vada ca l-am iertat.Imi da contul, parola…incepeam sa tremur de bucurie,ochii mi se roteau ca bilele de biliard,eram foarte fericit pentru ca am pus mana pe un cont pentru care nu muncisem deloc.Atat de entuziasmat am fost incat am pus o parola aleatorie pe care am uitat-o pana a doua zi.Insa nu am suferit asa mult din simplul motiv ca m-am razbunat…vorba aia:”razbunare,dulce razbunare”.Insa dupa un timp toata acea aura care ma tinea lipit de calculator a disparut.S-a trecut de la un patch la altul si s-a schimbat aproximativ totul la joc.Asa ca am reusit sa scap de socializarea virtuala si sa incep sa imi fac prieteni cu care sa ies in oras si sa imi fac mult mai multe amintiri memorabile decat daca as fi captiv intr-o lumea virtuala.

Read Full Post »