Noi, romanii, avem un talent de a bea transmis din generatie in generatie.Stiu, sta in firea omeneasca sa bei pentru a-ti potoli setea insa noi avem un altfel de talent…acela de a bea alcool pana cadem sub masa, neputandu-ne limita doar la a „gusta” din licori.Acum vreo 2 ani, am vazut la televizor un maramuresean asa hotarat incat dupa ce a stors vinul, l-a urcat in pod iar cu un furtun l-a racordat la robinet.In loc de apa calda si apa rece el avea vin rosu si vin alb.Va dati seama acum cat de inventivi pot fi romanii cand vine vorba de alcool?
Tot legat de acest „obicei” imi povestea bunica-miu ca pe vremea comunistilor, cand era colectivul, toamna dupa ce era gata vinul si tuica, se organiza la caminul cultural o sarbatoare numita „Darea de samă„. Seful de colectiv deschidea pivnita imbacsita de vin si tuica.Oamenii setosi care lucrau pamantul colectivului datorita faptului ca alcoolul era gratis, se repezeau si beau pana cadeau jos. Dimineata TOATE sotiile acestora erau cu roabele parcate in fata caminului asteptand ca sotii lor sa amorteasca pentru a-i putea duce acasa.
Alea da femei fidele…astazi pe cine mai gasesti sa vina sa te duca acasa daca esti mort de beat?
Sunt sigur ca de acest obicei nu vor scapa cateva generatii bune.