Traim intr-o lume in care in loc sa ajuti o persoana cand are o problema prima data filmezi ce s-a intamplat si apoi daca mai e timp acorzi si ajutorul de care are nevoie.
Ieri seara am avut pofta de ceva dulciuri si am hotarat sa infrunt frigul si vantul aspru si sa dau o fuga pana la cel mai apropiat supermarket pentru a o satisface.M-am urcat in tramvai si dupa o statie,pe la mijlocul drumului, tramvaiul nu a mai putut inainta din cauza unui accident.Curios fiind,ma dau jos si vad o multime de oameni.Merg sa aflu circumstantele in care s-a produs accidentul si cand ma apropii de lume nu mare mi-a fost mirarea sa vad foarte multe persoane cu telefonul in mana, care asteptau cu sufletul la gura ca cei de la smurd sa scoata victimele din masini pentru a surprinde niste fotografii.Dupa ce acestea au fost scoase, politistii cer ajutorul unui grup de persoane cu varsta de vreo 30-40 ani pe care ii roaga sa ii ajute sa mute masina 1 metru pentru a debloca drumul.Raspunsul acestora din urma m-a lasat perplex : „Nu mutam nici o masina vrei sa ne murdarim?”.Dand sa plec, ma abordeaza o persoana,cu sufletul la gura:„A murit cineva?”. Ii raspund calm ca nu,iar apoi cu o ultima speranta ma mai intreaba „pata aceea de jos este sange?” Ii raspund iarasi calm ca: „nu,s-a spart baia de ulei si a curs uleiul.”Vizibil suparat si nervos a plecat cu capul in pamant iar eu am plecat in treaba mea.
Aceasta intamplare m-a pus foarte serios pe ganduri.Oare chiar traim intr-o lume in care setea de senzational intrece orice simt umanitar? Sunt oare asa de multe persoane care isi lasa creierul in mana celor din mass-media si mai ales celor de la OTV?
Chiar m-a dezamagit intamplarea de azi.
Seran Paul 